În 2026 încă apare frecvent întrebarea: „Mai are o firmă nevoie de site dacă există Facebook, Instagram, TikTok, Google Business Profile și acum inteligența artificială?”
Răspunsul scurt este: nu orice afacere moare fără site, dar pentru majoritatea companiilor un site propriu rămâne una dintre piesele fundamentale ale infrastructurii digitale.
Și există o diferență importantă între aceste două afirmații.
Există firme care funcționează excelent doar din recomandări. Există pensiuni și cabane care își găsesc clienții aproape exclusiv în grupuri de Facebook. Există companii B2B cu câțiva clienți mari și contracte recurente care pot avea cifre de afaceri de milioane fără ca website-ul să genereze direct niciun leu.
Dar existența acestor exemple nu demonstrează că site-ul a devenit inutil. Demonstrează doar că o companie poate avea un alt motor de achiziție suficient de puternic.
Ce fac firmele mari?
Datele Eurostat pentru 2025 sunt destul de greu de ignorat.
La nivelul Uniunii Europene, 79,02% dintre companiile cu cel puțin 10 angajați aveau propriul website. Procentul crește odată cu dimensiunea firmei:
- 76,67% dintre companiile mici;
- 89,68% dintre cele medii;
- 95,65% dintre companiile mari.
România se află, alături de Bulgaria și Grecia, printre statele în care procentul este încă sub 60%.
Cu alte cuvinte, firme mari fără site există. Dar statistic vorbind, ele reprezintă excepția, nu modelul dominant.
Și site-ul nu mai înseamnă doar „Home – Despre noi – Contact”. Eurostat arată că 66,36% dintre companiile europene au pe site descrieri ale produselor sau serviciilor și liste de prețuri, 31,34% îl folosesc pentru recrutare, iar 22,52% oferă direct comandă, rezervare sau booking online.
Clientul din 2026 cercetează singur
Schimbarea majoră nu este tehnologică, ci comportamentală.
Un studiu Gartner publicat în 2026 arată că 67% dintre cumpărătorii B2B preferă o experiență în care să nu fie nevoiți să discute cu un reprezentant de vânzări, iar 45% folosiseră AI într-o achiziție recentă.
O cercetare Gartner ulterioară arată și mai clar comportamentul cumpărătorului modern:
70% preferă o experiență complet digitală de self-service, iar în procesul unei achiziții folosesc în medie șapte surse de informație.
Asta nu înseamnă că oamenii de vânzări dispar. Dimpotrivă: 69% dintre cumpărători spun că preferă să valideze cu un reprezentant informațiile obținute prin AI. Dar rolurile se schimbă.
Clientul nu mai contactează neapărat firma pentru a afla cine este.
Întâi o cercetează.
De la Google la ChatGPT
Mai apare și o schimbare pe care multe firme încă o subestimează: cumpărătorul nu mai caută numai pe Google.
Gartner raporta în iunie 2026 că 47% dintre consumatori și 60% dintre cumpărătorii B2B consultaseră instrumente GenAI sau chatboți pentru o decizie recentă de cumpărare.
Asta schimbă sensul expresiei „prezență online”.
O companie trebuie să poată fi găsită, înțeleasă și verificată nu doar de oameni, ci și de sisteme care agregă informații din mediul digital.
Pagina de Facebook poate face parte din această identitate.
Profilul LinkedIn poate face parte din ea.
Google Business Profile, YouTube, marketplace-urile și presa pot face parte din ea.
Dar website-ul este locul în care compania poate publica informația oficială, structurată și controlată de ea însăși.
B2B-ul este deja omnichannel
McKinsey a analizat în 2026 aproape 4.000 de factori de decizie B2B din 13 țări.
Rezultatul: un cumpărător folosește în medie zece canale diferite de-a lungul procesului de achiziție.
În același timp, 71% dintre companiile B2B oferă deja e-commerce, iar în cazul celor care îl oferă aproximativ o treime din venituri vine prin canale digitale.
Așadar disputa „Facebook sau site?” pornește deja de la o premisă greșită.
În 2026 răspunsul este, de cele mai multe ori:
Facebook + Google + site + email + marketplace + social media + AI + interacțiune umană.
Canalele nu se exclud. Se completează.
Dar un site nu salvează o firmă proastă
Aici merită demolat și mitul opus.
Poți investi 3.000, 10.000 sau 30.000 de euro într-un website și să nu obții aproape nimic.
Dacă produsul este slab, prețul greșit, serviciile proaste, nu există cerere sau compania nu știe să atragă trafic, un redesign spectaculos nu repară modelul economic.
Site-ul este infrastructură, nu strategie de business.
Un showroom superb nu salvează un magazin care vinde ceva ce nimeni nu vrea să cumpere.
În același mod, un website nu generează prin magie clienți.
Are nevoie de SEO, conținut, distribuție, advertising, recomandări, email marketing, social media sau alte mecanisme care aduc oamenii până la el.
Și atunci, este site-ul indispensabil?
Nu în sens absolut.
Un instalator care trăiește exclusiv din recomandări poate funcționa fără el.
O cabană cu grad de ocupare de 100% din grupurile Facebook poate funcționa fără el.
O companie cu trei clienți corporate care îi asigură întreaga capacitate de producție poate funcționa fără el.
Dar acestea sunt răspunsuri la întrebarea:
„Poate exista o afacere fără site?”
Evident că da.
Întrebarea mai utilă este:
„Renunțând la site, la ce renunță afacerea?”
La un canal propriu de comunicare.
La control asupra modului în care își prezintă produsele.
La o parte din vizibilitatea în search.
La posibilitatea de a construi conținut propriu pe termen lung.
La self-service, formulare, rezervări, automatizări și eventual e-commerce.
Și, poate cel mai important, la un activ digital pe care îl controlează.
Facebook, TikTok, Instagram și marketplace-urile sunt extraordinare pentru distribuție. Dar regulile, algoritmul și chiar accesul la cont sunt controlate de altcineva.
De aceea îmi place o comparație simplă:
„Doar pe social media ai o tarabă în târg. Cu un site, ai propriul showroom.”
Nu înseamnă că renunți la târg. Dimpotrivă.
Îl folosești ca să aduci oamenii în showroom.
